Copyright

Fotografiile prezentate în acest site aparţin autorilor: Aurelian Stroe (toate clădirile) şi arh. Ana Maria Hariton (interioare Teatrul Naţional din Craiova). Reproducerea fotografiilor fără permisiunea autorilor reprezintă o încalcare a legii.

Pentru toate textele şi imaginile prezentate în acest site, Fundaţia Culturală INFOROM este deţinătorul cesiunii drepturilor de autor. Reproducerea şi utilizarea neautorizată sunt interzise.

Teatrul de Stat din Târgu Mureş
1974 

Teatrul National din Târgu Mures  a fost proiectat de un colectiv condus de arhitectul Constantin Savescu, colectiv din care au facut parte arhitectii Vladimir Slavu, Mihaela Sava, Aurel Sârbu. De partea de rezistenta a proiectului s-au ocupat inginerii Nicolae Temelcu si Eugen Georgescu, instalatiile electrice si electroacustice au fost proiectate de inginerul Traian Haschi, instalatiile termice de Radu Patraulea si Mihaela Camârzan, iar instalatiile sanitare si de prevenire a incendiilor de inginerii Mihai Negrisan, Elena Saftoiu si Ecaterina Bunea, din cadrul ISLGC - Institutul de Sistematizare a Localitatilor si Gospodarie Comunala. Mobilierul a fost conceput de arhitect Vasile Rado. Beneficiarul lucrarilor a fost Consiliului popular al judetului Mures. Lucrarile au fost executate de Trustul de constructii-montaj Tg. Mures, director inginer Mircea Birau, sefi de santier inginerii Ferenc Kelemen, Viktor Nogy, sef de lot Laszlo Antal.

El este amplasat în Piata Teatrului, spatiu   adiacent Pietei Trandafirilor (unul din punctele de greutate ale Centrului Istoric),  creata special ca amplasament pentru Teatrul National. O caracteristica a amplasamentului, abil folosita de proiectanti pentru integrarea volumetriei ansamblului Pietei Teatrului în  volumetria generala a zonei centrale a orasului, este puternica denivelare existenta între  Piata Trandafirilor, respectiv   Piata Teatrului si strada   Aurel Filimon,  paralela cu acestea. Ansamblul  Pietei Teatrului, creat în anii '70 ai sec. XX, pentru a forma nucleul unui nou Centru, are un caracter coerent din punct de vedere urbanistic, volumul compact, dezvoltat pe orizontala al Teatrului National având o contrapondere în cladirile înalte ale hotelului si ale blocurilor cu parter comercial si 10 etaje, care reiau o parte a detaliilor arhitecturale ale Teatrului. Coerenta spatiului pietei si caracterul sau festiv, dat de destinatia cladirii dominante, sunt accentuate de mobilierul urban si grupurile statuare continute.  Privita dinspre Piata Trandafirilor, caracterizata de fronturi compacte de cladiri cu 2-3 niveluri, dezvoltate în parcele înguste si dominata stilistic de Secession, Piata Teatrului nu face  nota discordanta, datorita volumului elaborat al Teatrului si efectului de perspectiva, accentuat de tratarea în amfiteatru a platformei de acces.

Cladirea Teatrului are plan în L, cu latura principala (latura scurta) spre Piata si latura lunga spre strada Aurel Filimon.   Latura principala, vizibila din Piata, este ocupata de sala de spectacole si spatiul de receptie dezvoltat pe doua niveluri înalte. Sala de spectacole, cu o capacitate de  600 de locuri, este o sala de tip italian, în amfiteatru continuu, cu circulatii laterale si un numar redus de loji: câte trei loji laterale si trei loji de fund. Cabinele tehnice sunt amplasate peste lojile de fund, pasarela de lumini traverseaza sala prin mijlocul plafonului din scânduri de panel conceput astfel pentru a contribui la buna acustica a salii. Scena are numai doua buzunare – lateral si de fund. Sala si scena au fost astfel concepute încât sa permita îmbunatatirea continua a performantelor tehnice. Latura spre str. A. Filimon a cladirii, cu trei niveluri, este  ocupata de spatiile de  pregatire a spectacolelor, grupate pe trei laturi ale unei curti interioare; spatiile necesare pregatirii, depozitarii si manevrarii decorurilor sunt amplasate pe cea de-a patra latura a curtii si în curtea interioara.   

Este de remarcat dinamica volumului general a exteriorului, accentuata de jocul acoperisurilor. Fatada principala, orientata spre Piata Trandafirilor, este dominata de forma foarte elaborata a usilor de la intrare si de forma general-concava, cu suprafata mediana vitrata, a nivelului doi al foaierului. Fatadele laterale sunt ritmate de schimbarile de planuri si de ferestrele înguste subliniate de acoperisul cu pante accentuate. Interioarele spatiilor de primire si sala, concepute de proiectanti sa redea atmosfera orasului si  eleganta decoratiilor celor doua cladiri publice reprezentative – Palatul Culturii si Prefectura –  se remarca prin deosebita calitate a executiei si atentia acordata finisarii detaliilor. Foaierul, gândit ca un spatiu aproape capsulat,  este dispus pe doua niveluri care comunica prin doua elegante scari elicoidale. Parterul  se remarca prin tratarea îngrijita a pavimentului,  nivelul doi al foaierului fiind tratat prin excelenta ca spatiu de reprezentare. Ferestrele înguste, în ancadramente late din lemn lustruit,  peretii acoperiti cu tapiserii cu motive predominant vegetale si mobilierul evoca atmosfera baroca. Plafonul din lemn are multiple modificari de plan, sugerând forme gotice. Corpurile de iluminat globulare accentueaza aspectul festiv al interiorului. Sala de spectacole preia din repertoriul de forme al foaierului plafonul din lemn, cu multiple modificari de plan si ciorchinii de corpuri de iluminat, aspectul festiv fiind aici accentuat de pretiozitatea cromaticii si materialelor scaunelor – catifea si tetiere de matase brodata. 

Teatrului National din Târgu Mures, care este contemporan cu alte doua lacasuri similare, Teatrul National din Bucuresti si Teatrul National din Craiova, a fost finalizat în 1972, si este rezultatul unui proces de creatie laborios, care a durat aproape un deceniu.
Valoarea arhitecturala a cladirii este data atât de coerenta compozitiei si plastica fatadelor si interioarelor cât si de rafinamentul componentelor artistice, dintre care sunt de remarcat tapiseriile Aspaziei Burduja. La acestea se adauga valoarea urbanistica a ansamblului, caracterizat  de arh. Al. Iotzu drept „unul din cele mai închegate si reusite ansambluri urbanistice în care miezul este ocupat de noul teatru”. Prin  integrarea în constructie a unor elemente din arhitectura traditionala a zonei, Teatrul National din Târgu Mures ar putea fi considerat ca initiatorul unui „nou regionalism” în arhitectura moderna din România. Ulterior acest „stil” a fost folosit în crearea constructiilor din multe centre urbane, atât în Transilvania cât si în alte zone ale tarii.

Adriana Stroe, istoric de arta

Imagini

Plansa nr.1 Plansa nr.2 Plansa nr.3 Plansa nr.4 Plansa nr.5 Plansa nr.6 Plansa nr.7 Plansa nr.8 Plansa nr.9