Copyright

Fotografiile prezentate in acest site apartin autorilor: Aurelian Stroe (toate cladirile) si arh. Ana Maria Hariton (interioare Teatrul National din Craiova). Reproducerea fotografiilor fara permisiunea autorilor reprezinta o incalcare a legii.

Pentru toate textele si imaginile prezentate in acest site, Fundatia Culturala INFOROM este detinatorul cesiunii drepturilor de autor. Reproducerea si utilizarea neautorizata sint interzise.

The State Circus, Bucharest
1960-1963

Clădirea Circului de Stat, actualul sediul al Circului Globus din Bucureşti, Bulevardul Lacul Tei, Sector 2, a fost construită în 1960 după planurile arhitecţilor Nicolae Porumbescu (şef proiect), Constantin Rulea, Sanda Bercovici, Nicolae Pruncu. Echipa de arhitecţi a fost secondată de o echipă de ingineri constructori: A. Progreseanu, I. Dumitrescu, E. Simu, O. Verşescu şi de ingineri instalatori: V. Cvaşa (ventilaţie şi termice), D. Manasia (electrice), I. Benghiuş (sanitare) toţi proiectanţi în cadrul Institutului Proiect-Bucureşti. Beneficiarul lucrării a fost Primăria Capitalei.

Circul de Stat este rezultatul conceptului de culturalizare a cartierelor muncitoreşti şi de creare a unor spaţii recreative pentru mase, promovat de regimul comunist din România.

Ansamblul urbanistic al complexului de clădiri ale circului este conceput pe două axe compoziţionale care formează în plan două esplanade de acces către circul propriu-zis, una pornind din şoseaua Ştefan cel Mare, iar cea de a doua din intersecţia bulevardului Lacul Tei, cu strada Barbu Văcărescu. Aceste esplanade conduc către centrul de greutate al întregului ansamblu – sala de spectacol - obiectul principal. Corpurile anexe (cabine artişti, ateliere, depozite, corp de legătură, sală de repetiţie, administraţia şi grupul social, grajdurile şi menajeria) se subordonează compoziţiei centrale, alăturându-se celor două axe şi alinierii cu şirul construcţiilor de locuinţe care formează cadrul urbanistic-arhitectural al volumului circului. Pe bisectoarea unghiului dintre cele două axe de compoziţie se dezvoltă parcul tratat liber, în denivelările provenite de la fosta cărămidărie Tonola, o concavitate, având ca punct central un lac artificial.

Rezolvată de Nicolae Porumbescu ca proiect de diplomă în 1958, tema funcţiunii de “circ de iarnă” va fi reluată şi dezvoltată de el în cadrul proiectului ce va conduce  la edificarea actualei clădiri şi care va indica primul semn de revenire a arhitecturii româneşti la contemporaneitatea  "stilului internaţional", a modernismului postbelic.

Soluţia structurală de acoperire a sălii circului– o cochilie cu unde parabolice – nu e originală în lume, dar este inspirat aleasă, pentru expresia arhitecturală pe care o realizează, fiind o reuşită inginerească românească unică, de excepţie. Clădirea circului se distinge prin claritatea formei şi acurateţea detaliului. Sala de spectacole, perfect circulară în plan, cu o capacitate de 2500 de locuri, preia ideea tradiţională a circului itinerant, de focalizare a atenţiei asupra spaţiului de spectacol şi de camuflare a funcţiunilor secundare, grupate în jurul acestui spaţiu. Sala de spectacol are diametrul interior al arenei de 13m şi un diametru al sălii de 44,36m. Structura cuplează două forme relativ simple: o “cochilie concavă”- amfiteatrul, cu diametrul de circa 45m, de formă hiperboloid-parabolică, şi o „cochilie convexă”- cupola independentă de structura corpului concav – care acoperă amfiteatrul şi foaierele, de deschidere de cca.72m. Înălţime medie a circului este de 14m. Cupola desfăşurată pe o suprafaţă circulară având diametrul de 60,60m este o „pânză” ondulată de beton armat, rezemată pe contur pe 16 stâlpi puternici şi care permite între aceştia vitrarea foaierelor prin timpanele ondulelor. Structura corpul concav a fost împărţit la rândul său în 16 sectoare a cărui  intrados a generat o suprafaţă de hiperboloid de rotaţie pe care s-au aşezat gradenele amfiteatrului dispuse în plan continuu, circular. Cele 16 unde cu dublă curbură au placa variind între 7cm spre cheie şi 10-12 cm spre naştere, iar împingerile bolţii sunt preluate de un tirant poligonal situat la partea superioară a stâlpilor, realizat din beton precomprimat.  Nivelul superior al amfiteatrului este deservit de o galerie continuă, un fumoar, care formează supantă în foaiere.

Anexele - corpurile secundare - sunt legate de corpul circular al sălii de spectacol prin intermediul unui culoar de legătură. Sala dispune de instalaţii ultramoderne, care asigură montarea unor spectacole de mare amploare şi prezentarea unor numere pe apă sau pe gheaţă. Prin specificul funcţiunii clădirea circului are instalaţii speciale şi foarte variate: de la instalaţii sanitare obişnuite sau specifice menajeriei, până la instalaţii tehnice speciale pentru stropit cupola sau pentru alimentarea cu apă a bazinului pentru spectacole pe apă sau pentru crearea ploii artificiale şi până la echipamentul electric şi mecanic, pentru realizarea diverselor efecte de lumină sau pentru acrobaţii. Distribuţia aerului în sală se face prin canale introduse în structura de rezistenţă, prin cei 16 stâlpi de susţinere a cupolei. Această soluţie a fost aplicată pentru prima dată la noi în ţară.

Primele spectacole de circ din Bucureşti au avut loc în 1877-1878, la Circul Sidoli, instalat într-un local pe cheiul Dâmboviţei. Activitatea lui continuă sporadic şi neorganizat până în 1929-1930, când încetează cu desăvârşire, din lipsă de fonduri. Până după al doilea Război Mondial, artiştii de circ nu au o clădire de circ şi participă  la diverse spectacole improvizate, multe organizate la târguri şi iarmaroace.

Din 1954 ia fiinţă „Circul de stat” sub influenţa culturii sovietice, care a ridicat spectacolul de circ la cele mai înalte forme de artă, alături de balet şi operă. Unică în ţară, ca program şi structură inginerească, actuala clădire de circ din Bucureşti, este terminată şi dată în folosinţă în 1961. Valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică excepţională este conferită de calităţile partiului arhitectural şi structural al compoziţiei spaţiale, de buna înscriere urbanistică a ansamblului în peisajul natural al parcului şi a cartierului, precum şi prin  reprezentativitatea sa pentru arhitectura perioadei postbelice româneşti.

Ruxandra Nemteanu, arhitect

Imagini

notes
01 PLANURI 1911, 1959
02 PLANSE 1959
     
03 PLANSE 1959
04 DESENE FOTOGRAFII 1961
05 PLAN ORGANIZARE DE SANTIER 1959
     
06 PLAN FAZE DE EXECUTIE 1959
07 FOTOGRAFII CU EXECUTIA CLADIRII 1959-1961
08 GHIDUL BUCURESTIULUI 1962
     
09 FOTOGRAFII INTERIOARE 1962
10 FOTOGRAFII EXTERIOARE ACTUALE
11 FOTOGRAFII INTERIOARE ACTUALE
     
12 FOTOGRAFII INTERIOARE ACTUALE