Copyright

Fotografiile prezentate in acest site apartin autorilor: Aurelian Stroe (toate cladirile) si arh. Ana Maria Hariton (interioare Teatrul National din Craiova). Reproducerea fotografiilor fara permisiunea autorilor reprezinta o incalcare a legii.

Pentru toate textele si imaginile prezentate in acest site, Fundatia Culturala INFOROM este detinatorul cesiunii drepturilor de autor. Reproducerea si utilizarea neautorizata sint interzise.

State Theatre, Targu-Mures
1974 

Teatrul Naţional din Târgu Mureş  a fost proiectat de un colectiv condus de arhitectul Constantin Săvescu, colectiv din care au făcut parte arhitecţii Vladimir Slavu, Mihaela Sava, Aurel Sârbu. De partea de rezistenţă a proiectului s-au ocupat inginerii Nicolae Temelcu şi Eugen Georgescu, instalaţiile electrice şi electroacustice au fost proiectate de inginerul Traian Haschi, instalaţiile termice de Radu Patraulea şi Mihaela Cămârzan, iar instalaţiile sanitare şi de prevenire a incendiilor de inginerii Mihai Negrişan, Elena Săftoiu şi Ecaterina Bunea, din cadrul ISLGC-Institutul de Sistematizare a Localităţilor şi Gospodărie Comunală. Mobilierul a fost conceput de arhitect Vasile Rado. Beneficiarul lucrărilor a fost Consiliului popular al judeţului Mureş. Lucrările au fost executate de Trustul de construcţii-montaj Tg. Mureş, director inginer Mircea Birău, şefi de şantier inginerii Ferenc Kelemen, Viktor Nogy, şef de lot Laszlo Antal.

El este amplasat în Piaţa Teatrului, spaţiu   adiacent Pieţei Trandafirilor (unul din punctele de greutate ale Centrului Istoric),  creat special ca amplasament pentru Teatrul Naţional O caracteristică a amplasamentului, abil folosită de proiectanţi pentru integrarea volumetriei ansamblului Pieţei Teatrului în  volumetria generală a zonei centrale a oraşului, este puternica denivelare existentă între  Piaţa Trandafirilor, respectiv   Piaţa Teatrului şi strada   Aurel Filimon,  paralelă cu acestea. Ansamblul  Pieţei Teatrului, creat în anii '70 ai sec. XX, pentru a forma nucleul unui nou Centru, are un caracter coerent din punct de vedere urbanistic, volumul compact, dezvoltat pe orizontală al Teatrului Naţional având o contrapondere în clădirile înalte ale hotelului şi ale blocurilor cu parter comercial şi 10 etaje, care reiau o parte a detaliilor arhitecturale ale Teatrului. Coerenţa spaţiului pieţei şi caracterul său festiv, dat de destinaţia clădirii dominante, sunt accentuate de mobilierul urban şi grupurile statuare conţinute.  Privită dinspre Piaţa Trandafirilor, caracterizată de fronturi compacte de clădiri cu 2-3 niveluri, dezvoltate în parcele înguste şi dominată stilistic de Secession, Piaţa Teatrului nu face  notă discordantă, datorită volumului elaborat al Teatrului şi efectului de perspectivă, accentuat de tratarea în amfiteatru a platformei de acces.

Clădirea Teatrului are plan în L, cu latura principală (latura scurtă) spre Piaţă şi latura lungă spre strada Aurel Filimon.   Latura principală, vizibilă din Piaţă, este ocupată de sala de spectacole şi spaţiul de recepţie dezvoltat pe două niveluri înalte. Sala de spectacole, cu o capacitate de  600 de locuri, este o sală de tip italian, în amfiteatru continuu, cu circulaţii laterale şi un număr redus de loji: câte trei loji laterale şi trei loji de fund. Cabinele tehnice sunt amplasate peste lojile de fund, pasarela de lumini traversează sala prin mijlocul plafonului din scânduri de panel conceput astfel pentru a contribui la buna acustică a sălii. Scena are numai două buzunare – lateral şi de fund. Sala şi scena au fost astfel concepute încât să permită îmbunătăţirea continuă a performanţelor tehnice . Latura spre str. A. Filimon a clădirii, cu trei niveluri, este  ocupată de spaţiile de  pregătire a spectacolelor, grupate pe trei laturi ale unei curţi interioare; spaţiile necesare pregătirii, depozitării şi manevrării decorurilor sunt amplasate pe cea de-a patra latură a curţii şi în curtea interioară.    

Este de remarcat dinamica volumului general a exteriorului, accentuată de jocul acoperişurilor. Faţada principală, orientată spre Piaţa Trandafirilor, este dominată de forma foarte elaborată a uşilor de la intrare şi de forma general-concavă, cu suprafaţa mediană vitrată, a nivelului doi al foaierului. Faţadele laterale sunt ritmate de schimbările de planuri şi de ferestrele înguste subliniate de acoperişul cu pante accentuate. Interioarele spaţiilor de primire şi sala, concepute de proiectanţi să redea atmosfera oraşului şi  eleganţa decoraţiilor celor două clădiri publice reprezentative – Palatul Culturii şi Prefectura –  se remarcă prin deosebita calitate a execuţiei şi atenţia acordată finisării detaliilor. Foaierul, gândit ca un spaţiu aproape capsulat,  este dispus pe două niveluri care comunică prin două elegante scări elicoidale. Parterul  se remarcă prin tratarea îngrijită a pavimentului,  nivelul doi al foaierului fiind tratat prin excelenţă ca spaţiu de reprezentare. Ferestrele înguste, în ancadramente late din lemn lustruit,  pereţii acoperiţi cu tapiserii cu motive predominant vegetale şi mobilierul evocă atmosfera barocă. Plafonul din lemn are multiple modificări de plan, sugerând forme gotice. Corpurile de iluminat globulare accentuează aspectul festiv al interiorului. Sala de spectacole preia din repertoriul de forme al foaierului plafonul din lemn, cu multiple modificări de plan şi ciorchinii de corpuri de iluminat, aspectul festiv fiind aici accentuat de preţiozitatea cromaticii şi materialelor scaunelor – catifea şi tetiere de mătase brodată. 

Teatrului Naţional din Târgu Mureş, care este contemporan cu alte două lăcaşuri similare, Teatrul Naţional din Bucureşti şi Teatrul Naţional din Craiova, a fost finalizat în 1972, şi este rezultatul unui proces de creaţie laborios, care a durat aproape un deceniu.

Valoarea arhitecturală a clădirii este dată atât de coerenţa compoziţiei şi plastica faţadelor şi interioarelor cât şi de rafinamentul componentelor artistice, dintre care sunt de remarcat tapiseriile Aspaziei Burduja. La acestea se adaugă valoarea urbanistică a ansamblului, caracterizat,  de arh. Al. Iotzu drept „unul din cele mai închegate şi reuşite ansambluri urbanistice în care miezul este ocupat de noul teatru”. Prin  integrarea în construcţie a unor elemente din arhitectura tradiţională a zonei, Teatrul Naţional din Târgu Mureş ar putea fi considerat ca iniţiatorul unui „nou regionalism” în arhitectura modernă din România. Ulterior acest „stil” a fost folosit în crearea construcţiilor din multe centre urbane, atât din Transilvania cât şi în alte zone ale ţării.

Adriana Stroe, istoric de arta

Imagini

notes
1 ANSAMBLU
2 PLAN SECTIUNE FATADA
     
3 VEDERE AERIANA FOTO
4 FOTO EXTERIOR
5 FOTO EXTERIOR
     
6 FOTO MOBILIER URBAN
7 FOTO FOAIER SCARA
8 FOTO FOAIER
     
9 FOTO SALA