Prima pagină Despre proiect Parteneri Harta Noutăţi Link-uri Opinia ta Contact

Copyright

Fotografiile prezentate în acest site aparţin autorilor: Aurelian Stroe (toate clădirile) şi arh. Ana Maria Hariton (interioare Teatrul Naţional din Craiova). Reproducerea fotografiilor fără permisiunea autorilor reprezintă o încalcare a legii.

Pentru toate textele şi imaginile prezentate în acest site, Fundaţia Culturală INFOROM este deţinătorul cesiunii drepturilor de autor. Reproducerea şi utilizarea neautorizată sunt interzise.

Restaurantul „Perla Marii”,Eforie Nord, Constanţa
1958

Centrul de Odihna Eforie II, din care face parte Restaurantul „Perla Marii” (Aleea Perla Marii nr. 11, oras Eforie Nord, judetul Constanta) a fost proiectat de un colectiv condus de arhitectii Cezar Lazarescu si Lucian Popovici, cu colaborarea arhitectilor N. Stopler, A. Solari-Grimberg, Virginia Petrea, Paul Focsa, Antonia Aioanei, Gabriela Gheorghiu, Anca Borgovan Ionescu, J. Rosenberg, Gheorghe Dorin. Au colaborat, de asemenea: pentru partea de rezistenta, colectivul condus de inginer Nicolae Laszlo; pentru instalatii, colectivul condus de inginerii Gh. Stavrescu si. Gh. Gheorghe; pentru mobilier, arhitectul V. Rado.

Ansamblul Centrului de Odihna si Tratament Eforie II, care putea asigura cazarea a 2000 de vizitatori. A fost cel mai mare complex realizat pâna în 1959 pe litoralul Marii Negre. A fost amplasat la marginea localitatii Eforie Nord, între gara si soseaua Constanta-Mangalia, beneficiind de o vedere panoramica spre mare si ghiol, precum si spre întregul cordon litoral care leaga Eforie Nord de Eforie Sud (la vremea respectiva „Vasile Roaita”).

Compozitia generala a ansamblului trebuia sa tina seama, pe de o parte, de principiul separarii complete a functiunilor urbanistice, principiu adoptat la toate ansamblurile de pe litoral, iar pe de alta parte, de specificul amplasamentului, un teren cu o panta usoara spre mare (sud-est) si cu o vedere descendenta exceptionala. În acelasi timp, ansamblul era perceput ascendent, de la mare distanta (cca. 3km), de pe soseaua dintre localitatile maritime, constituind elementul major la intrarea în statiunea Eforie Nord, dinspre Eforie Sud. Initial au existat mai multe variante de amplasament.

Principala functiune urbana a ansamblului, cazarea, avea asigurate multiple dotari necesare bunei functionari si deserviri, grupate într-un sir de cladiri între care piesa principala era reprezentata de corpul restaurantului. În zona centrala a ansamblului, într-un spatiu plantat,. au fost amplasate câteva terenuri de sport si un cinematograf în aer liber cu o capacitate de 1000 de locuri.

Întreaga arhitectura a ansamblului se baza pe simplitatea si modernitatea volumelor, dar cladirea restaurantului, probabil de inspiratie "Le Corbusier", a fost reusita complexului, devenind emblematica pentru acea perioada proaspat eliberata de arhitectura realismului socialist. Formula volumului compact de etaj suspendat pe un parter liber, deschis, sustinut de stâlpi metalici de sectiune mica si de câteva pile de zidarie, constituie efectul surpriza al compozitiei. O rampa deschisa, acoperita cu o copertina ampla, leaga parterul deschis de etajul cu un volum bine definit.

Cea mai mare parte a celor 2000 de sezonisti care ocupau ansamblul Eforie II, precum si vizitatorii ocazionali veniti din afara erau clienti permanenti si simultani ai restaurantului la orele de vârf, la orele de masa si în serile de vara pâna noaptea târziu.

Studiul compozitiei de ansamblu, în toate variantele proiectate pâna la constructie, a rezervat restaurantului pozitia cea mai vizibila. Un restaurant cu o capacitate atât de mare de deservire sufera de lipsa de intimitate si tinde sa iasa din scara arhitecturala adecvata programului sau. Din aceste dificultati s-au nascut ideile de baza ale partiului: diminuarea efectului negativ al apropierii de sosea prin crearea de spatii interioare incluse în perimetrul construit (curti interioare), fragmentarea spatiului acoperit si închis în sali cu o capacitate relativ redusa, realizarea unei sinteze spatiale care sa permita o expresie unitara si caracteristica.

Într-un singur volum pe doua niveluri au fost cuprinse patru functiuni: cantina, restaurantul, mici magazine si serviciile aferente acestor functiuni. Restaurantul ocupa parterul complet deschis, grupând, într-un spatiu unic, zona meselor, barul, platoul de dans si podiumul orchestrei.

Fostul spatiu al cantinei-restaurant de la etaj era format din patru sali mici de forma patrata, cu o capacitate de câte 120 de locuri fiecare, si o sala mare, dreptunghiulara, cu 260 de locuri. Salile de mese de la etaj aveau si au înca registre întregi de pereti-cortina din sticla cu ochiuri mobile.

Catre curtile interioare, peretii-cortina lipseau. Peretii- cortina exteriori ai cantinei-restaurant si ai magazinelor adiacente au fost, se pare, utilizati aici pentru prima data în România. Pe perimetrul fiecarei sali s-au montat perdele mobile de aluminiu eloxat, permitând atât reglarea luminii naturale, cât si izolarea vizuala a uneia sau a alteia dintre sali, în cazul când i s-ar fi dat temporar o alta destinatie.

Integrarea unor spatii comerciale în volumul general al complexului si tratarea arhitecturala unitara a acestora, prin interferarea lor cu curtile interioare de la etaj si cu spatiul cantinei-restaurant, au consacrat o noua schema functionala, moderna si inovatoare în contextul poststalinist, preluata adesea la alte ansambluri de arhitectura.

Pe acest santier a fost folosit, pentru prima data în România, un nou material de finisaj, introdus pentru aspectul sau placut si pentru economia proiectului: dalele de mozaic în doua culori, de 20/20 sau 25/25 cm, cu un singur desen decorativ, care au fost utilizate în toate holurile hotelurilor si în salile cantinei; datorita asezarii lor variate si combinatiilor diferite de culoare s-a reusit sa nu se repete niciodata acelasi model în cele peste 30 de situatii în care se întâlnesc; având un aspect deosebit de placut, ele au înlocuit toate pardoselile mai costisitoare, realizându-se astfel o economie importanta. Modelul în valuri al dalelor a devenit sigla proiectului „5+5”.

Arhitectul Cezar Lazarescu, seful de proiect al întregului complex, este autorul moral al litoralului românesc. Apreciat de seful statului de atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej, arhitectul Cezar Lazarescu a avut abilitatea de a relansa si de a impune o arhitectura moderna în concordanta cu cea practicata în sfera occidental-europeana. El a devenit specialistul prin excelenta în domeniul arhitecturii litoralului, consultat personal de sefului statului - fapt benefic pentru societatea româneasca în sensul deschiderii catre o arhitectura fara constrângeri ideologice, ca si al formarii unei atitudini favorabile fata de practica de arhitectura.

Obiectivul propriu-zis, Restaurantul „Perla Marii”, se pare ca a fost proiectat de arhitectul Nathan Stopler despre care profesorul Mihail Caffé spunea: „Cred ca cel mai talentat dintre noi a fost Nathan Stopler”. Probabil ca, având acte depuse pentru emigrare în Israel, unde de altfel a si murit, el nu a putut semna direct ca sef de proiect. Cu un umor deosebit, dupa finalizarea si receptionarea cu fast a Restaurantului „Perla Marii” si dupa un oarecare timp în care va frecventa restaurantul-cantina, Nathan Stopler va remarca: „de fapt, la un restaurant, cel mai important lucru nu este arhitectura!"

Dupa jumatate de secol, efortul creator al arhitectilor de atunci este rasplatit prin propunerea de includere în Lista Monumentelor Istorice a Restaurantului „Perla Marii” cladire unica într-un ansamblu de referinta pentru România postbelica.

Ruxandra Nemteanu, Arhitect