About the project

Proiectul cultural propus are drept scop realizarea unor documentaţii în vederea promovării valorilor culturale, reabilitării morale şi, în final, clasării cu statut de monument istoric a zece obiective din patrimoniul arhitectural, construite în perioada 1950-1977.

Obiectivele arhitecturale propuse în această etapă pilot sînt clădiri majore, repere ale centrelor urbane culturale, administrative sau turistice ale capitalei sau ale unor localităţi din ţară. Într-o primă etapă de lucru sunt propuse 5 obiective, urmînd ca în funcţie de finanţările obţinute să fie completate cu alte 5 obiective.

Proiectul urmăreşte două obiective specifice:

1. informarea, conştientizarea şi formarea unei optici favorabile în mediul cultural, profesional şi administrativ faţă de valorile arhitecturii postbelice din România
2. pregătirea documentaţiei în vederea iniţierii unui demers legislativ de protecţie (prin clasare) a acestor repere arhitecturale, reprezentative la nivel naţional.

Din cauza presiunii imobiliare o parte din aceste obiective suferă sau sînt supuse riscului unor transformări radicale şi ireversibile, greu de oprit din punct de vedere legal. Autorii (majoritatea) şi şefii de proiect ai acestor clădiri sînt decedaţi şi, în lipsa unei protejări efective a drepturilor lor intelectuale (succesori, fundaţii sau organizaţii profesionale) nu se pot opune transformărilor arbitrare, reabilitărilor defectuoase şi plasării unor noi construcţii neintegrate în proximitatea lor.

Există exemple de necontestat că asemenea agresiuni sînt posibile: Teatrul Naţional din Bucureşti în anii 1980, Hotel Europa din Eforie Nord în 2007, propunerea la un moment dat de demolare a aerogării Băneasa în 2000, uzura fizică a unor părţi exterioare şi anturajul publicitar agresiv de la Teatrul Naţional din Craiova. Aceste cazuri semnalează iminenţa cu care trebuie să se intervină în protejarea arhitecturii postbelice a cărei valoare nu poate fi pusă la îndoială.

În ţările occidentale europene fenomenul a fost sesizat mai de mult timp şi se încercă în acest moment să se formuleze criterii şi reguli tehnice pentru prezervarea şi promovarea acestui eşantion de construcţii.

Dificultatea mare de a clasa clădiri construite după 1945 este recunoscută în toată Europa şi constă în faptul că legislaţia, chiar europeană, ignoră protecţia acestui sector temporal în faţa modernizărilor.

În România situaţia acestei categorii este şi mai grea, normele metodologice ale Ministerului Culturii şi Cultelor nu permit în acest moment o clasare o a unor obiective mai recente de anii 1960, deşi recomandările UNESCO limitează clasarea obiectivelor istoriei recente, la un prag relativ de 25 ani, în urma prezentului an calendaristic (2007-25=1982).

O altă dificultate în păstrarea şi reabilitarea acestui patrimoniu arhitectural constă şi în colectarea de date despre proiectarea şi construirea acestor clădiri, activităţi aflate sub egida fostelor mari institute de proiectare de stat, azi în mare parte desfiinţate sau privatizate şi cu arhivele dezmembrate sau pierdute.

Asupra arhitecturii de acest gen planează blamul generalizant al perioadei comunismului, judecata critică asupra unor perioade recente de creaţie arhitecturală fiind deocamdată puţin consistentă şi interesantă pentru arhitecţi, critici şi oameni de cultură.

Proiectul cultural îşi propune identificarea şi fotocopierea proiectelor originale şi a materialelor ilustrative din epocă, a unor mărturii inedite legate de autorii proiectelor în vederea unei valorificări moderne adresate atît autorităţilor, pentru iniţierea unei baze legale de protejare, dar şi pentru sensibilizarea şi informarea specialiştilor şi a publicului larg, prin comunicarea arhitecturii (expoziţie itinerantă), publicare şi promovare turistică.

De menţionat că pentru clasarea unor valori culturale este necesar a se întocmi dosare de documentare care să cuprindă:

• studiu istoric, cercetare de arhivă
• acte proprietate
• documentar fotografic vechi şi actual
• relevee, planuri de situaţie, topografice
• fişa analitică minimală.

Elaborarea acestei documentaţii nu se poate efectua decît în cuprinsul unui program sistematic, cu reguli şi rigori ştiinţifice şi cu susţinere din partea breslei arhitecţilor şi a inginerilor, iar rezultatele acestei prime etape se vor constitui într-o metodologie aplicabilă ulterior altor programe pentru arhitectură recentă.

Fondul arhivistic reconstituit, recuperat şi comparat cu situaţia lui actuală, poate deveni un punct de pornire pentru trezirea interesului opiniei publice, a comunităţilor locale şi pentru legalizarea protecţiei unui eşantion din patrimoniul arhitectural de interes naţional, din perioada 1950-1977.

În cadrul obiectivului de proiect care îşi propune conştientizarea autorităţilor, a decidenţilor şi a proprietarilor/administratorilor şi prevenirea intervenţiilor arbitrare şi agresive asupra clădirilor selectate, se va iniţia o comunicare a rezultatelor parţiale ale proiectului către categoriile sus-menţionate şi se va monitoriza răspunsul/reacţia acestora. De asemenea, prin iniţierea unor legături de comunicare cu moştenitorii unora din autorii decedaţi se poate obţine conştientizarea acestora faţă de obligaţia de a le apăra drepturile de autor, atît morale, cît şi patrimoniale, cu sprijinul organizaţiilor arhitecţilor.

Listei obiectivelor selectate i se va asocia o listă de rezervă incluzînd clădiri sau ansambluri construite în aceeaşi perioadă. Într-o etapă viitoare de continuare a proiectului, clădiri din această listă vor completa lista de bază.

Promovarea proiectului se va face şi prin instrumente specifice pentru o audienţă mai largă; se va proiecta şi menţine un site Internet al proiectului, cu versiuni în română şi engleză, similar conceptual cu al altor proiecte culturale ale Fundaţiei Culturale Inforom (www.inforom-cultural.org); se va difuza gratuit un CD-ROM cu mapă-pliant conţinînd o sinteză a documentaţiei proiectului.

Proiectul este girat de Ordinul Arhitecţilor din România, care va contribui la o bună promovare a obiectivelor şi rezultatelor în rîndul arhitecţilor membri şi al opiniei publice prin activitatea curentă de comunicare. OAR va sprijini înaintarea documentaţiei autorităţilor competente, în vederea deciziei de clasare.

Conţinutul cultural şi profesional al rezultatelor proiectului este gestionat de arhitect Ruxandra Nemţeanu, specialist în patrimoniul cultural. Proiectul cultural este organizat şi condus financiar prin Fundaţia Culturală Inforom reprezentată de arh./ist.artă Monica Lotreanu, specializată în management cultural.

Echipa de lucru va fi formată din Arh. Ruxandra Nemţeanu, Arh. Ana-Maria Hariton, arh. Mihaela Criticos, arh. Miruna Stroe, arh. ist. artă Carmen Popescu, ist. Aurelian Stroe (fotografii), ist. artă Adriana Stroe şi alţii.

După finalizarea proiectului şi după bilanţul impactului creat se vor putea face demersuri pentru un proiect II de extindere a obiectivelor protejate de arhitectură postbelică la nivel naţional şi pentru o participare românească la un program cultural în parteneriat european, vizînd această secţiune de creaţie arhitecturală.

LISTA OBIECTIVELOR PROPUSE A FI CERCETATE ŞI PROTEJATE PRIN PROIECT – PROIECT I 2008

1	Pavilionul H, Parcul Herăstrău, Bucureşti	Arh. Damian A.	1950
2	Circul de Stat, Bucureşti	Arh. Porumbescu. N., Rulea C., Lupescu A. ing.	1960-1963
3	Pavilionul EREN, Bucureşti	Arh. Damian A., Enescu M., Soare M. ing.	1964
4	Teatrul Naţional din Craiova	Arh. Iotzu A.	1974
5	Teatrul de Stat din Târgu Mureş	Arh. Săvescu C.	1974

LISTA DE REZERVĂ PENTRU CONTINUAREA PROIECTULUI ÎNTR-O ALTĂ ETAPĂ

1	Aeroportul Băneasa, Bucureşti	Arh. Damian A., Alifanti M. (?)	1948
2	Ansamblul Sălii Palatului, Bucureşti	Arh. Maicu H., Ricci T.	1957-1960
3	Sediul politico-administrativ Baia-Mare	Arh. Alifanti M., Panaitescu A., Ianovici (?)	1970
4	Ansamblul hotelier Belvedere, Panoramic şi Amfiteatru din Olimp, Neptun	Arh. Manolescu Ş.	1970
5	Sediul fostei Academii “Ştefan Gheorghiu”, Bucureşti	Arh. Rulea C., Solari G.	1975